Sa fie oare pe bune? Chiar se intampla? ma tot intreba
haotic vocea din capul meu dar intarzii sa caut un raspuns ... Mi-as fi dorit
sa il dau pe cel gresit dar n-a fost sa fie. Da, ploua. Nimic spectaculos ai
zice. Dupa atata soare, de unde a venit tot acest puhoi? Grindina! Dar e luna
mai ... Se pare ca Ilie isi face de lucru iar biciul lui se poate auzi de
dincolo de nori! Asa imi povestea bunica mea cand eram mica. Ca acolo sus de
tot, unde e Imparatia Cerului e unul si anume Ilie, manuitorul fulgerelor care
din cand in cand se plimba parca innebunit de furie intr-un car de foc cu un
bici de foc si cand loveste cu el se zice ca a mai omorit un drac. Cand carul
goneste in ceruri se aude atat de tare uneori ca se zice ca acela ar fi defapt
tunetul. Rotile zimtate ale carului sparg bolta si lasa ploaia sa curga ca
dintr-o sita. Atat mai stiu. Tin minte
cum asteptam cu nerabdare sa se opreasca ploaia sa dau fuga la cules de melci.
Mai stii cum era? Ca doar si tu ai fost copil si sigur strangeai fel de fel de
lighioane si le duceai la maica-ta. Cati am mai strans si tot bunica era aceea
care ii ducea afara si ii elibera. Si toate se intamplau pe repede-inainte pana
nu venea mama de la lucru sa isi puna mainile in cap. Eu in naivitatea mea
credeam ca le fac un bine. Atat ii mai studiam, le faceam culcus pe balcon si
le aduceam frunze sa nu care cumva sa li se faca foame. Si apoi cantam ’’melc
melc codobelc, scoate coarne bouresti ... ’’ si nu stiu cum se facea dar ei chiar
atunci isi scoteau capul din cochilie si eu cantam si mai tare si cu mai mult
drag parca. Cand s-a dus copilaria? Pe-atunci nu stiam ca ea nu are sa se mai
intoarca ...
0 comentarii