S-au scurs probabil 20 de minute si privirea mea e ancorata
acolo. Oscileaza intre ceasca de cafea si cearceaful rece. De care am nevoie
mai mult? Ma minte intuitia ca a trecut atata timp dar fie ... nu vreau sa imi
bat capul. Imi simt pleoapele atat de
grele si din cand in cand aerul aduce cu el putin din parfumul tau. Cel mai
lucid lucru care s-a intamplat dimineata asta. Si fiercare fior care mi-l da nu
se opreste intr-un singur loc. Nu se oprest pana nu-mi ajunge la calcaie.
Momentan nici nu stiu daca inca mai dorm. Ma simt protejata iar asta nu s-ar putea
decat sub privirea ta. Asa tin minte ca
am adormit ultima oara. Nici nu stiu ce m-a ostenit mai tare. Sa fi fost joaca de-a
v-ati ascunselea printre perne, doza de
tandrete care mi se promitea
ocazional sau zambetele furate cu coada
ochiului? Daca inca esti aici ramai pentru o ceasca de cafea. Martora la tot
ceea ce s-a intamplat in acest interval de timp si in oricare alte conditii.
Noi doi ne completam chiar si cand nu esti langa mine. Suntem sufletele ce si-au format o noua religie. Iar acum ...
ma zbat pentru ca tu sa nu ma iei din reverie. Ma las scaldata de pacatele tale
dar te rog, ramai pentru o ceasca de cafea. Tine-ma de vorba pana adorm intr-o
limba pe care o stim doar noi, asterne-ti rasuflarea pe gatul meu, nu ma lua in
brate ca sa-mi fie dor de tine si asigura-ma ca maine o luam de la capat. E
liniste pentru moment. Promite-mi ca
fiecare zi o sa fie la fel. Nimic nu
imblanzeste dimineata mai tare ca zambetul tau. Nimic nu mocneste sub soare mai
tare ca pasiunea noastra. Printre asternuturile ravasite se a mai ramas doar urma unui ecou, lumea devine din ce in ce mai simpla, vorbele mute se
prefac in cel mai frumos vis al meu iar tu esti aici ... ai ramas pentru o
ceasca de cafea.
’’Buna dimineata, am pus doua lingurite de zahar asa cum
iti place tie.’’
0 comentarii