Cum nimic in viata nu
e intamplator, cum fiecare zambet picteaza o emotie, asa fiecare privire
adaposteste o poveste, fiecare desen ascunde o semnificatie.
Spun cuvantul bufnita si parca le apare in fata un monstru
feroce din antichitate. Li se citeste in ochi teama de necunoscut. Nu e dezgust
dar nici admiratie... e un moment de confuzie in care intrebarile prind contur:
”Dar cum?’’ ; ”Dar de ce ... adica tocmai tu!?” ; ”Da’ ce legatura are?”; ”De ce tocmai bufnita?”
De ce nu, tocmai eu? Cat de bine crezi ca ma cunosti?
Tot auzeam ca cine
isi face un tatuaj o sa isi mai doreasca unul mai devreme sau mai tarziu si nu
puteam sa fiu tocmai eu exceptie de la regula. Nici nu a aparut bine primul ca
deja aveam o idee pentru urmatorul. Mi-am zis ca vreau sa am un animalut, un
monstrulet, orice cu doi ochi, o gura care sa fie ’’acel ceva al meu’’, un fel
de totem, un fel de mini-eu.
Timpul a trecut, personalitatea mi s-a cizelat, sau cel
putin asa imi place sa cred, iar acest ceva cu doi ochi avea sa fie reprezentat
de o bufnita. Dar despre aceasta nu auzisem cele mai incantatoare povesti iar cea mai draguta
dintre ele spunea ca sunt simbol al intelepciunii si cunoasteri.
Nici nu stiam cum va arata rezultat final. Alesesem locul si
tot ce stiam sigur era ca atunci cand aveam sa privesc tatuajul, urma sa ma vad
transpusa in acel desen.A iesit ceva simpatic,
simplu, micut, stilizat, exact in stilul care mi-l imaginam, cu
trasaturi polare pentru ca amintesc de iarna iar eu sunt nascuta in luna
decembrie la sfarsitul anului, totul incadrat intr-un triunghi. Aia nu era de
la inceput in plan dar se potrivea la fix. Fiecare coltisor urma sa reprezinta
o etapa a vietii prin care trecem: te nasti, traiesti si mori. Dupa cum am
precizat mai sus, bufnita e simbol de intelepciune si cunoastere iar asa imi
doresc si eu sa trec prin viata, invatand cat mai multe lucruri, acumuland
informatii, dezvoltandu-ma pe cat mai multe planuri.
Haideti sa lasam deoparte povestile inspaimantatoare in care
bunita aduce moartea si e mana dreapta a vrajitoarelor si sa ascultam si alte
puncte de vedere, sa privim catre orizonturi mai largi. Stii cum se spune, in
fiecare rau e un bine iar eu cred ca bufnita mea e cea mai in masura sa imi
aminteasca de asta mereu.Ameridienii o considerau ca fiind o pasare ocrotitoare a
destinului si purtau simbolul ei pentru a
indeparta spiritele rele si a se apara de accidente si nenorociri.
