Te intreb: de cate ori in viata dai peste un panda rosu?
E panica in jur dar
in suflet e liniste. Sa fie oare calmul dinaintea furtunii? Ziua a inceput la
fel ca oricare alta. Nu avea nimic special, poate doar cafeaua ardea mai tare.
De indata ce buzele au atins cana, ochelarii mi s-au aburit. Contextul parea sa
scoata la iveala un inceput de saptamana promitator.Eu am ramas tot aici.
Ascunsa in acelasi loc calduros, intre
pernele moi, umplandu-mi timpu’ cu tot
felu’. Am luat starea asta de repaus
pentru o vreme. Mi-am spus sa gandesc mai putin si sa traiesc mai mult. Dar
stii tu? Mie imi place seara. E la fel ca ziua doar cu jaluzelele trase si mai
putin sunet. Ideea intangibilului se scalda pe strazile pustii peste ale caror pietris, seara isi asterne magia, de
fiecare data altfel. Ce imi place? Cum ma poarta pe alei si ma face sa ma
intreb ce e dincolo de ele, cum imi adoarme gandurile si le da refresh pentru o
noua zi, felul in care ocroteste dragostea si cele mai frumoase sentimente
omenesti si calmul care pare pecetluit pe veci.
0 comentarii